Sunt aici cu Camil la munte, numai noi doi și nu pot să’mi crez ochilor de atâta fericire. Știi bine că nu’mi prea place la munte de obicei că este aerul cesta parcă prea rarefiat, de m’apucă tusea una-două de sensibilă ce sunt. Continue reading
Timişoara, iunie 1965
Draga mea prietenă de departe,
Iată că sunt şi mai departe de tine acum, dat fiind că mă aflu în celălalt capăt al ţării, tocmai la Timişoara. Am plecat, cum ţi-am spus, cu Marcel şi copiii, în vacanţă. Dar numai vacanţă nu e asta, cu Mihăiţă care îmi mănâncă zilele chiar mai rău decât Marcel.
Filed under Uncategorized
Brăila, noiembrie 2009

Braila 2009
Dragă şi veche prietenă de demult,
E aşa un frig de zici că venii iarna cea din urmă. Nu degeaba ştiam noi de mici copchii că astai zodia scorpiei cea mai cea, a dat aşa o lapuviţă de dimineaţă să nu dai un câne afar. O căzut guvernul, zici? Dar ce vreau eu să ştiu este, s’o ridicat între timp?
Filed under Uncategorized
Galaţi, octombrie 1980

Scumpa mea,
Îţi scriu cu amărăciune, căci tocmai ce m-a mâhnit Marcel. Eu nu ştiu cum de m-am măritat eu cu aşa om încuiat şi simţitor ca un pietroi, spune şi tu! Iaca i-a venit bunul gând să ieie bilete la teatru pentru onomastica mea, dar a trebuit să mă învrăjbească până la urmă, după bunul său obicei.
Filed under Uncategorized
Brăila, aprilie 1977

Dragă Elena,
A fost cutremur! Ce năpastă a naturii ne năpăstuieşte, tu, Leano, cui i’om fi greşit noi stau să mă întreb. Bine că eu dormeam că avusesem teze multe de corectat de la copii şi ameţisem de atâtea greşeli ce făcuseră acolo şi prea mă dureau ochii să mai cetesc la lumânare. Am căzut de pe divan, Leano, şi am crezut că mă înghite pământul, ce sperietură groaznică am tras. Continue reading
Filed under Uncategorized
Techirghiol, martie 1993
Catrina. STOP. Nu veni Galaţi. STOP. Uitat vizita ta. STOP. Plecat sanatoriu Techirghiol. STOP. Iertare. STOP. Aci frumos. STOP. Întîlnit Viorica. STOP. Ea stă hotel. STOP. Sărut drag. STOP. Nu supăra. STOP. Elena. STOP.
Filed under Uncategorized
Predeal, mai 1994

Elena dragă,
Iată’mă ajunsă la odihnă la Predeal, la sanatoriul de nevroze. Acuma nu te speria, eu nu cred chiar să am aşa ceva, dar nu am mai găsit loc liber în altă parte. Aşadar nu ştiu cât m’ajută pe mine toate tratamentele astea, dar sunt prea bucuroasă să pot vorbi cu cineva care să mă şi asculte preţ de câteva ore în fiecare zi. Continue reading
Filed under Uncategorized

