Braila 2009
Dragă şi veche prietenă de demult,
E aşa un frig de zici că venii iarna cea din urmă. Nu degeaba ştiam noi de mici copchii că astai zodia scorpiei cea mai cea, a dat aşa o lapuviţă de dimineaţă să nu dai un câne afar. O căzut guvernul, zici? Dar ce vreau eu să ştiu este, s’o ridicat între timp?
Cu tebeceul e mai bine, mulţumesc Leano că te îngrijeşti de sănătăţile mele, şi aşa la distanţă. Cum să uit eu de ziua ta, vai Doamne să’mi ierte păcatele nici când uita’voi de mine de tine tot nu oi uita.
Camil o fi ajuns s’o fi şi întors de la pol călare pe un pinguin, ce ştii tu. Că era brav şi om cu viziune, mult înaintea vremurilor lui. S’o întoarce el la mine Leano cum zisăşi tu în glumă dar te iertai.
Pierdui ieri episodul din Tânăr şi neliniştit, sper să nu se fi întâmplat prea multe că acum câteva luni când am fost la sanatoriu o săptămână întreagă nu ştiui nimica şi când mă întorsei numai era nimeni cu nimeni, iar se supăraseră Nichi şi Victur. Ce femeie oarbă Nichi aia, frumoasă foc n’am ce’i zice, dar cum să laşi să’ţi scape aşa un bărbat când el tocmai te mai şi iubeşte? Nu ştie unde îi e binele, pfiu. Şi iară mă duce gândul la Camil al meu, cu Victur semăna el, bată’l să’l bată.
Cu multă căldură, să avem o iarnă uşoară.
A ta,
Ecaterina.
Vederi din sanatoriu 